Keepeek
Transport du métro Alstom pour la ville d’Hanoï

2024.10.21

Rolul INCOTERMS în procedurile de vămuire

Globalizarea creează oportunități enorme pentru companii de a pătrunde pe piețe noi din diferite țări și regiuni. Pe măsură ce tot mai multe companii se lansează în comerțul internațional, efectuarea tranzacțiilor transfrontaliere poate fi un proces complex care implică numeroși factori ce trebuie luați în considerare, în special responsabilitățile vânzătorului și ale cumpărătorului:

  • Cine se ocupă de transport?
  • Cine acoperă costurile asigurării?
  • Cine se ocupă de vămuirea la export și import?
  • Cine plătește taxele și impozitele?

Pentru a asigura previzibilitatea și transparența în desfășurarea comerțului internațional, Camera Internațională de Comerț (ICC) și alte părți interesate au lansat în comun, în 1936, un set de termeni comerciali internaționali (INCOTERMS), pentru a ajuta toate părțile să înțeleagă îndatoririle și responsabilitățile care le revin în cadrul tranzacțiilor transfrontaliere.

INCOTERMS sunt esențiali în comerțul internațional, deoarece oferă un set standardizat de reguli care ajută la prevenirea neînțelegerilor între cumpărători și vânzători din țări diferite. INCOTERMS stabilesc responsabilitățile și obligațiile fiecărei părți și ajută, de asemenea, la identificarea momentului în care riscul se transferă de la vânzător la cumpărător și a părții care suportă costurile respective. Cu toate acestea, INCOTERMS în sine nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Mai degrabă, ele constituie un set de orientări pe care părțile pot alege să le includă în contractele lor de vânzare, acoperind diverse aspecte ale aranjamentelor premergătoare transportului, precum ambalarea, vămuirea la import și export, până la aranjamentele privind livrarea ulterioară.

INCOTERMS sunt revizuite o dată la 10 ani pentru a se menține în concordanță cu evoluțiile din comerțul internațional. Cea mai recentă versiune a fost actualizată în 2020 și cuprinde 11 reguli:

  1. EXW (Ex Works)
  2. FCA (Free Carrier)
  3. CPT (Carriage Paid To) 
  4. CIP (Transport și asigurare plătite până la)
  5. DAP (Livrat la destinație)
  6. DPU (Livrat la destinație, descărcat)
  7. DDP (Livrat cu taxele plătite)
  8. FAS (Lângă navă)
  9. FOB (Livre à bord)
  10. CFR (Cost și transport)
  11. CIF (Cost, asigurare și transport)

INCOTERMS și provocările legate de vămuire

Conform procedurilor vamale din toate țările, calcularea valorii în vamă pentru stabilirea taxelor și impozitelor este direct legată de INCOTERMS. Prin urmare, utilizarea corectă a INCOTERMS are o influență directă asupra desfășurării fără probleme a procedurilor de vămuire la export și import.  În acest articol sunt discutate câteva posibile provocări vamale legate de utilizarea diferitelor INCOTERMS în tranzacțiile transfrontaliere:

 

Ex Works (EXW) 

Acest termen poate fi utilizat pentru orice mod de transport și poate fi aplicat atunci când există mai multe moduri de transport de la vânzător la cumpărător. EXW impune o responsabilitate minimă vânzătorului. Vânzătorul trebuie să pună la dispoziție mărfurile, ambalate pentru export, la locul convenit între vânzător și cumpărător, care este de obicei fabrica sau depozitul vânzătorului. 

O cerință majoră a acestei abordări este ca cumpărătorii să fie pe deplin responsabili pentru toate procedurile de export și import care acoperă obligațiile de reglementare. Unele posibile probleme transfrontaliere care pot apărea în cadrul acestui Incoterm specific sunt:

  • Vămuirea la export ar putea fi problematică atunci când cumpărătorul nu are o prezență locală (persoană juridică) la locul de origine al exportului.
  • De obicei, EXW este utilizat atunci când vânzătorul nu poate exporta din cauza lipsei drepturilor de export (fie în ceea ce privește vămuirea, fie tranzacțiile valutare). În acest caz, cumpărătorul va trebui să angajeze un broker terț pentru a facilita vămuirea la export, ceea ce va genera costuri suplimentare în cadrul tranzacției globale.
  • În cazul anumitor mărfuri supuse restricțiilor, chiar dacă cumpărătorul înființează o entitate locală în țara de origine, este posibil ca societatea să nu reușească să obțină autorizația de export, ceea ce va pune în pericol expedierea mărfii.
  • În cazul exportatorilor aflați într-o zonă de liber schimb (FTZ) sau într-o zonă de prelucrare pentru export (EPZ), aceștia trebuie să prezinte dovezi ale exportului atunci când mărfurile sunt exportate în afara țării.  Deoarece cumpărătorul este responsabil pentru formalitățile de export, dar nu este în niciun fel obligat să prezinte acea dovadă, exportatorul poate fi tras la răspundere pentru orice nerespectare a reglementărilor, fiind obligat să plătească taxe locale suplimentare.

Ori de câte ori este posibil, vânzătorul (exportatorul) trebuie să sprijine direct formalitățile vamale de export pentru a evita unele dintre aceste provocări menționate. Acest lucru va preveni întârzierile livrării și va ajuta atât vânzătorul, cât și cumpărătorul să respecte reglementările vamale și comerciale.

 

Livrat cu taxele plătite (DDP) 

Conform regulilor Incoterm DDP, vânzătorul își asumă toate responsabilitățile și costurile legate de livrarea mărfurilor la locul de destinație indicat. Vânzătorul trebuie să suporte costurile formalităților de export și import, precum și taxele, impozitele și drepturile vamale. Această regulă este utilizată frecvent în transporturile din comerțul electronic, deoarece oferă câteva avantaje notabile. Pe de o parte, aceasta oferă clienților o experiență de cumpărături online fără întreruperi, de la punctul de vânzare până la momentul intrării în posesia mărfurilor comandate. De asemenea, este un Incoterm adecvat pentru marii angrosiști, care pot fi mai bine pregătiți pentru comerțul internațional și logistică, având o expunere mai mare în tranzacțiile transfrontaliere, în comparație cu comercianții cu amănuntul din domeniul comerțului electronic mai puțin experimentați.

Cu toate acestea, principala provocare în utilizarea acestei reguli în cadrul procedurilor de vămuire este faptul că DDP atribuie responsabilitatea maximă vânzătorului, inclusiv cerințele privind solicitarea oricăror permise și licențe de import, declarația de import și plata oricăror taxe vamale și impozite aplicabile în țara de destinație. Aceasta impune vânzătorului să respecte legislația din țări în care este posibil să nu aibă prezență și, prin urmare, să se bazeze, eventual, pe furnizori terți de servicii logistice pentru a asigura conformitatea cu reglementările.  Vă rugăm să rețineți, de asemenea, că, în cazul în care se utilizează un agent terț în calitate de importator înregistrat (IOR) în timpul importului, orice rambursare a taxelor vamale de la biroul vamal local va fi plătită direct către IOR, iar vânzătorul s-ar putea să nu poată recupera suma respectivă de la agentul terț.

În plus, în timpul procesului de vânzare online, vânzătorul trebuie să estimeze valoarea taxelor vamale și a impozitelor aplicabile în țara de destinație, care pot varia în funcție de marfă, origine, valoare și reglementări. Estimarea taxelor vamale și a impozitelor ar putea fi inexactă, ceea ce ar face vânzarea mai puțin competitivă sau profitabilă.  O altă problemă este că vânzătorul trebuie să gestioneze schimbul valutar în timpul vămuirii la import, ceea ce înseamnă că este pe deplin responsabil pentru moneda străină și pentru orice riscuri asociate.

Similar cu EXW, dacă importatorul se află într-un antrepozit vamal sau într-o zonă vamală specifică, cum ar fi o zonă de liber schimb (FTZ) sau o zonă economică specială (SEZ), transportul trebuie vămuit pe numele entității importatorului; termenul DDP nu poate fi utilizat pentru astfel de tranzacții.

O alternativă mai bună la DDP este utilizarea termenului DAP (Delivered-at-Place), o tranzacție în care vânzătorul este responsabil pentru toate costurile și riscurile din timpul transportului până când mărfurile ajung la destinație (într-un loc specificat).  În cadrul termenului DAP, cumpărătorul este responsabil pentru toate costurile și riscurile asociate descărcării mărfurilor și vămuirii acestora în vederea importului în țara de destinație.

GEODIS: Partenerul dvs. de încredere în gestionarea formalităților vamale și a comerțului exterior

În calitate de lider global în domeniul transporturilor și logisticii, GEODIS oferă servicii de brokeraj vamal de vârf, care acoperă o gamă completă de soluții profesionale de gestionare a procedurilor vamale și a comerțului exterior pentru toți clienții noștri la nivel global. Dispunem de peste 800 de experți profesioniști în comerț la nivel mondial, care îi sprijină pe clienții noștri în cercetarea reglementărilor vamale și comerciale, precum și în furnizarea de soluții digitale transfrontaliere eficiente în domeniul vamal, pentru a asigura transportul eficient și rentabil al mărfurilor, optimizarea taxelor și impozitelor, cu respectarea deplină a reglementărilor vamale în orice moment.

Vrei să afli mai multe?

Nu ezitați să ne contactați dacă compania dumneavoastră are nevoie de asistență în domeniul serviciilor de brokeraj vamal și al gestionării comerțului internațional.

Keepeek
Kian Chuan CHANG, Head of Customs Brokerage, Asia Pacific region for GEODIS Logistics

Kian Chuan Chang

Director regional – APAC și Orientul Mijlociu, Servicii de brokeraj vamal și conformitate comercială

Dr. KC Chang ocupă în prezent funcția de director al departamentului de brokeraj vamal pentru regiunea Asia-Pacific și Orientul Mijlociu în cadrul GEODIS, având sediul la biroul regional din Singapore. Dr. Chang este un lider cu experiență în domeniu, cu o carieră dovedită în sectorul transporturilor expres; a obținut un MBA de la Imperial College London, precum și un doctorat profesional de la Central Queensland University și un DBA de la Skema Business School.